marți, 14 septembrie 2010

buf

Astazi mi-am adus aminte de copilarie, dar nu in modul in care imi doream..mi-am adus aminte de scurta perioada in care am fost la judo, si de senzatia de a ramane fara aer in momentul in care cel cu care te lupti te tranteste la pamant, fara sa te astepti la asta. Metaforic vorbind, pentru senzatia de azi.
Tu..tu cand ai simtit ultima oara asta? E ca atunci cand treci in viteza peste un mic damb cu masina, si ti se "strange" stomacul, cand tresari la trecerea masinii pe langa trotuar si tu esti langa o balta, la aparitia tatalui tau prin fata barului unde esti tu tocmai cand ai chiulit de la istorie, si totusi nu e ca niciuna dintre situatiile amintite. E exact ca un pumn bine plasat in plex, care-ti taie respiratia de te-nverzeste la fata atat de tare ca-ti zice amicul ca te transformi in Hulk.
E si mai nasol cand te astepti, si totusi ramai fara aer la pumnul ala "lipit la locul potrivit". "magna est vis consuetudinis" (stati flex, nu ma pricep eu asa de bine la latina, am imprumutat de pe wikipedia).
Tie cand ti s-a intamplat ultima oara sa ti se taie respiratia, fie ca ai fost pocnit de-un pumn, fie de-o veste? Eu azi am patit-o, si nu-mi amintesc cand a fost ultima data cand a durut asa de tare un pumn...sau o veste.
Lansez cu ocazia asta un concurs, la care va inscrieti povestind ultima situatie "breath taking", concurs la care puteti castiga o guma de sters usor folosita, acces gratuit la site-ul meu gratuit, si juma de bloc de post-it. Inscrierile au inceput si se vor incheia in scurt timp, cu conditia ca temperatura de afara sa nu scada sub zero absolut, situatie in care ne vom muta cu concursul la un alt provider de inghetata.
Enjoy.

marți, 24 august 2010

Asa DA!

Asa DA!


Pentru ca valorile locale sunt foarte rar recunoscute, si mai rar apreciate si rasplatite, incerc macar eu sa gasesc intre lugojeni pe oamenii care merita sa fie aplaudati, promovati, sustinuti samd.


Printre ei, o sa incept cu Marius Ragobete. Nu pentru ca e prietenul meu, ci pentru ca el are oarecum cea mai recenta realizare despre care merita vorbit.

Marius Ragobete – medic veterinar, in varsta de (aproape) 30 de ani are un cabinet veterinar in Lugoj pe str. I.L. Caragiale. Cu o meserie continuata din tata in fiu, si cu un simt al umorului extrem de bine dezvoltat, Marius mai are o latura mai putin cunoscuta: aceea de sportiv. Si ce e de apreciat, e ca nu de performanta, asa cum zice el “Nu fac sport de performanta deloc, asta e pur de placere, e numai hobby, e ca si un al doilea serviciu dupa ce il termin pe cel de medic veterinar”, desi as putea foarte usor sa il contrazic.

Mi-a spus ca totul a inceput din cauza unei boli, mai precis “prima mostenire de la mama-mea e colesterolul mare”.

Primul concurs mai important la care a participat a fost semimaratonul de la Heilbronn (http://www.athlinks.com/time.aspx?eventid=101562&courseid=139882) . A participat la 3 maratoane: cel de la Frakfurt (http://www.aimsworldrunning.org/results/2009_10.htm) , Viena (http://marathon.soft.uni-linz.ac.at/URIkksmxv/?url=starter/insider&addrId=2252894&startNr=6177&event=1&year=2010&displayName=Marius%20Ragobete&iaaf=ROM&verein=%20&ciphHistory=VmVuncbmZTFTytYvYWS1d0BNZVmSJXMpXYdnbmVcmuQydmyVl9AtOgGDATAtTMM:EQ::NL:) , si Heilbronn, unde cu echipa din Lugoj a luat locul 2 pe echipe (in fata echipa Audi, din total de 70 de echipe). Asa cum mi-a spus, a vrut sa imbine totusi alergatul si cu bicicleta, si s-a trezit ca merge si la pregatire la inot la Resita, si urmatorul pas natural a fost triathlonul.

Anul trecut in august 2009 si anul acesta a participat la proba olimpica de triathlon de la Reci (judetul Covasna, langa Sf. Gheorghe). Proba consta in 1,5 km inot, 40 km bicicleta si 10 km de alergat.

Anul acesta a participat la Campionatul European de IronMan 70.3(http://ironman703.de/) , adica proba medie de triathlon, urmatoarea etapa naturala dupa proba olimpica de la Reci. Mai exista si o etapa superioara, Full IronMan, care e dublul probei la care a participat acum, adica 3,8 km inot, 180 km bicicleta si 42,2 km alergare.

Probele de la IronMan 70.3 au constat in 1,9 km inot, 90 de km bicicleta si 21,1 km alergare, adica semimaraton. Din datele oficiale au fost peste 3200 de concurenti, din 45 de tari. Este de remarcat faptul ca din Romania Marius Ragobete a fost singurul reprezentant si imi zice cu mandrie ca steagul romanesc arborat deasupra finish-ului de la inot era pentru el, si senzatia e de nedescris. Organizarea concursului a fost ireprosabila, dar asta tine bineinteles si de faptul ca exista costuri destul de mari pentru a putea participa, din spusele lui Marius, inscrierea la half IronMan incepe de la 200 de euro, in functie de data la care te inscrii. Marius este legitimat la clubul de ciclism si triathlon Tibiscus din Timisoara, care il sprijina in competitiile la care a participat, dar la aceasta competitie a ales sa mearga pe cont propriu, toate cheltuielile fiind suportate de el.


Competitia de la Wiesbaden a fost structurata pe clase de varsta, Marius fiind inclus in categoria de 30 de ani, si in grupa a terminat pe locul 123, iar pe total a ocupat pozitia 516, cu un timp final de 5:37.39,5 (http://services.datasport.com/2010/triathlon/ironman_germany_703/LANDR.HTM) . Desi Marius imi spunea ca s-a descurcat onorabil, avand in vedere nivelul extrem de ridicat al competitiei, imi permit sa il contrazic. Din nou. Marius imi spune ca prefera totusi sa participe la competitii in strainatate, datorita faptului ca organizarea concursurilor e mult mai buna, exista un numar mare de sustinatori, care au un rol important in desfasurarea concursurilor, impulsionarea participantilor si atmosfera, per ansamblu, iar sustinerea tehnica si fizica a participantilor, de catre organizatori, este cea care ar trebui sa fie la orice concurs.

In 2009, la Timisoara, Marius Ragobete ocupa locul I la semimaratonul de la Timisoara, record de CSM Lugoj (http://www.agenda.ro/news/news/23730/timisoara-a-alergat-la-maraton.html) , parcurgand distanta in 01:17:48.

Competitia IronMan 70.3 de la Wiesbaden, Germania, Campionatul European este bineinteles guvernata de reguli stricte pentru atleti, care asigura in final o buna desfasurare a concursului si se evita pe cat posibil problemele care pot aparea. In acest sens, se organizeaza sedinte anterior concursului, in care se prezinta in detaliu concurentilor competitia, reguli de asezare in coloana la sectiunea bicicleta samd, toate supravegheate de arbitri pe tot parcursul competitiei. De asemenea a existat in suport tehnic foarte bun, cu masini complet dotate pentru a veni in ajutor concurentilor la problemele care pot aparea cu bicicletele. Vremea a tinut oarecum cu concurentii, deoarece s-au inregistrat temperaturi de 13-14 grade Celsius, dar a fost ploaie torentiala pe sectiunea de inot si cea de bicicleta, concurentii fiind scutiti de ploaie doar la alergat. Puncte de alimentare au existat la tot pasul, sustinatori in exces, cu alte cuvinte, o competitie extraordinara. “Socant”, dupa cum zicea Marius, a fost faptul ca dintre participanti, la categoria peste 70 ani au participat 8 oameni, dintre care 6 au si terminat, in comparatie cu extrem de slaba participare romaneasca, asa cum am mentionat anterior, Marius Ragobete a fost singurul participant din Romania la aceasta competitie. Coroborat cu faptul ca el s-a inscris, deplasat, si a participat la un campionat European, totul pe cheltuiala proprie, realizarea sa este cu atat mai mare.

Pe viitor Marius vrea sa participe la Drei Lander Marathon (http://www.sparkasse-marathon.at/) , plecare din Germania, maratonul celor 3 tari, pe langa lacul Bodensee. Marius e intr-o “campanie” de recrutare de noi participanti la aceste competitii, incercand sa impuna tuturor, pentru inceput, acelasi tel: cel de a termina competitia, de a invinge in lupta cu sine.

Europeanul de Full IronMan de anul viitor si-a inchis din pacate inscrierile deja, pentru ca acesta era scopul lui Marius, dar exista si o alta varianta, la Regensburg (http://www.ironman-regensburg.de/) , varianta pentru care probabil va opta. “In plus, maratoane, si alte chestii marunte” e ceea ce mi-a declarat in final Marius, in cadrul unui scurt interviu pe care l-am avut.

Observati ca peste tot am tinut sa precizez si adresele de internet care contin parte din informatiile pe care le-am pus aici, nu pentru a justifica aspectele precizate, ci, mai mult pentru a determina pe cei care si-au facut putin timp sa citeasca acest articol sa incerce sa afle mai multe detalii si, de ce nu, sa participe la unele dintre aceste competitii.

Prin bunavointa lui Marius, va prezint si cateva poze de la competitia IronMan 70.3 Wiesbaden, precum si cu Marius si medalia obtinuta.

Felicitari Marius, si asteptam si rezultatele competitiilor viitoare!


miercuri, 18 august 2010

experienta Budva - Crna Gora Partea 1 - drumul pana acolo

Si-a fost concediul in Muntenegru. Sau Republika Crna Gora, cum nu-i place lui Sergiu, care zicea ca nu are Muntenegru pe navigatie, numa Crna Gora :D
Plecati pentru 7 nopti initial, prin King Travel via Colibri, am luat-o la pas cu masinile catre destinatia concediului.
2 masini plecam din Lugoj, initial am zis ca la 10 plecam din Lugoj. Slabe sanse, Vivi nu e gata, Sergiu acu a ajuns la ea, eu fac bataturi in fata la ING. "Hai ba, veniti? Am zis 10, si 11 in Timisoara, nu?.." Stai ca suna Oana: "Cosmin e obosit, a fugit in alta locatie, sa doarma..nu ne grabim, nu?" "Nu, ca doar n-o sa conduca la limita..." Las ca oricum tre sa bag ceva energizante in mine.
Plecam lejer din Lugoj, ajungem in Timisoara, pana recuperam pe Kimi, pana recuperam pe Gabi, se astepta la fiecare popas..Las ca e gata acum si Cosmin, numai mergem la el, si decolam. "Sergiu, hai sa facem o poza de grup, la pleacare!" "Hai. Stai sa setez...a...nu mai am baterie" De vis. Hai, la drum. Spre vama.
"unde mergeti?" "Budva, Muntenegru, concediu" "sunteti impreuna, masinile?" "da" "concediu placut"
Naspa cu limitarile de viteza din afara satelor la sarbi, adica, pana mea, sa mergi afara cu 60-80 km/h cum vor ei...ajungi la anu. Noi am ajuns putin mai devreme, dar nu foarte. S-a stat foarte mult la vami, inutil, din cate am vazut cand ne-a verificat actele noua, dar stai si te plictisesti, si injuri, si mai impingi masina, decat sa o tot tii pornita si sa inaintezi la 2 min cate 4 m. Navigatia...nu ne-a ajutat, deloc. Noroc cu indicatiile tatalui meu, scriese pe-o harta, si cele ale tatalui Oanei, referitor la cum sa trecem prin Beograd.
A, daca tot vorbesc de unu si de altul, hai sa va spun care a fost echipa: Eu (Ovidiu), Cristi (Kimi), Gabi, Oana, Cosmin, Sergiu, Viviana - via 3 masini. In frunte, subsemnatu' cu-al meu Golfulet, in spate, big guns, cele 2 BMW-uri de cate 2.0 fiecare.
Dupa ce ne-am chinuit cu vama Serbia si cu limitarile lor de viteza, ajungem la vama Muntenegru. Langa masina apare un strumf care incearca sa imi vanda ceva. Clar, ridic geamu si il intreb de rude :) Insista. Deschid: "Vinieta...obligheit" imi zice, cu-n ton de eunuc. 10 eur. Ii raspund "Mandatory, not obligate" Se uita la mine cu ochi de catelus si imi zice "No english" Ce kkt stai atunci in vama, dude?!! Platesc, ca e "obligheit".
Pedalam, pedalam, ajungem la tunel - alti bani, 2.5 euro ingana nenea de acolo. Bine frate, ce sa ii facem. Am aflat ulterior ca cica ar fi o scurtatura grozava, era totusi tunel de vreo 4 km prin munte. "Du-teeeeeeeeeeeee!" "Ce e?" ma intreaba Kimi. "Limita de 100km/h, prima de felul asta!" "Calc-o vere", cum zice Cosmin.
Ajungem pe "faleza", deja fetele-s ude, se vede mare, se vad statiunile, suntem ca pe pietre deja...sau cel putin asa credeam. Incepe coada de masini, incepe o ploaie de mergi numai cu stergatoarele la maxim, si asa, bara la bara, ajungem cu chiu si vai in Budva. Scrie mare...undeva in dreapta, ca daca nu esti atent, nu stii ca esti in statiune. Indicatii: "Prima intersectie, faceti dreapta, mergeti 4-500m pana la prima cladire galbena pe dreapta. Acolo e. Daca nu gasiti, intrebati de nush ce shop". Deja nu mai eram primu, baietii se descurca acum cu drumu, nu mai au nevoie de scout. Si totusi trec lejereanu pe langa prima cladire galbena, desi eu eram convins ca aia era. Era galbena, sa o poti remarca. Se convine si Viviana, 50m mai incolo, cand ii zice sirbu ca tocmai am trecut. Ne intoarcem cu nesimitire, vad ca nu are nimeni treaba in trafic, si cu greu intram in "parcarea privata". In asa fel incat Renault-ul din capat sa nu mai poata iesi decat daca iesim toate 3 masini. Dude, in prezentare scria parcare gratuita, nu ca tre sa las culoar. Soarta :D .
Ne intampina un sirb cu zambetul pe buze. E clar. Sunt probleme. Manca-mi-ai pleskavita. "there are some problems with the payments, your operator should have told you. Here, speak directly to him - Radu" Ei, e Radu, e ok atunci. Intr-adevar, ma sunase omul, sa-mi zica cum ca domnii de la Colibri nu au bunavoit sa tranfere banii ce i-am platit, si suntem pe cont propriu..Dar ne-a rezolvat o solutie temporara: platim o garantie de 100 eur per camera, lasam un act de identitate, si pana luni seara Colibri s-a angajat sa plateasca, daca nu, trimite Radu banii. Colegii-mi stramba din nas. Numa de probleme nu aveam chef dupa drumu asta naspa. Dar ce sa ii faci, lucram cu romani, baietii de la Colibri, am aflat ulterior, fac asta de la inceputul sezonului. De vis. Las ca cica au aparut si in media, asteptam insolventa. Dupa ce ai mers la pasul melcului 720km din Timisoara, respectiv 790 din Lugoj, numa sa te intinzi ai chef. Platim garantia, lasam cate un act, si ne primim camerele. Dupa o scurta rearanjare, ca sa fie bine pentru toata lumea, Oana cu Cosmin raman la camera 3, etaj 1, eu cu Kimi la 8, etaj 2, si trio-ul la camera 12, ultima de altfel. Este aer conditionat, este si satelit, reglam, merge, apa calda e in boiler, terasa cu vedere e, chicineta dotata - check. Si 2 paturi. Frate, paturile astea tari, ce moi sunt cand esti obosit... Scot camera, fac 2 poze la niste gagici misto de pe strada si injur ca n-am tele.
"Si acum ce facem?"
"Apa de mare si bere, my man, sau pivo, cum ii zic ei...inveti tu sirbeste imediat, numai sa vezi..."
[va urma]

Back to origins

M-am intors. La Lugoj, la Lugoj-Live, si sper si la blog. More to follow, ca n-are sens sa ma lungesc acum cu nimicuri. Scriu cand e ceva interesant [sper azi :P ]