miercuri, 18 august 2010

experienta Budva - Crna Gora Partea 1 - drumul pana acolo

Si-a fost concediul in Muntenegru. Sau Republika Crna Gora, cum nu-i place lui Sergiu, care zicea ca nu are Muntenegru pe navigatie, numa Crna Gora :D
Plecati pentru 7 nopti initial, prin King Travel via Colibri, am luat-o la pas cu masinile catre destinatia concediului.
2 masini plecam din Lugoj, initial am zis ca la 10 plecam din Lugoj. Slabe sanse, Vivi nu e gata, Sergiu acu a ajuns la ea, eu fac bataturi in fata la ING. "Hai ba, veniti? Am zis 10, si 11 in Timisoara, nu?.." Stai ca suna Oana: "Cosmin e obosit, a fugit in alta locatie, sa doarma..nu ne grabim, nu?" "Nu, ca doar n-o sa conduca la limita..." Las ca oricum tre sa bag ceva energizante in mine.
Plecam lejer din Lugoj, ajungem in Timisoara, pana recuperam pe Kimi, pana recuperam pe Gabi, se astepta la fiecare popas..Las ca e gata acum si Cosmin, numai mergem la el, si decolam. "Sergiu, hai sa facem o poza de grup, la pleacare!" "Hai. Stai sa setez...a...nu mai am baterie" De vis. Hai, la drum. Spre vama.
"unde mergeti?" "Budva, Muntenegru, concediu" "sunteti impreuna, masinile?" "da" "concediu placut"
Naspa cu limitarile de viteza din afara satelor la sarbi, adica, pana mea, sa mergi afara cu 60-80 km/h cum vor ei...ajungi la anu. Noi am ajuns putin mai devreme, dar nu foarte. S-a stat foarte mult la vami, inutil, din cate am vazut cand ne-a verificat actele noua, dar stai si te plictisesti, si injuri, si mai impingi masina, decat sa o tot tii pornita si sa inaintezi la 2 min cate 4 m. Navigatia...nu ne-a ajutat, deloc. Noroc cu indicatiile tatalui meu, scriese pe-o harta, si cele ale tatalui Oanei, referitor la cum sa trecem prin Beograd.
A, daca tot vorbesc de unu si de altul, hai sa va spun care a fost echipa: Eu (Ovidiu), Cristi (Kimi), Gabi, Oana, Cosmin, Sergiu, Viviana - via 3 masini. In frunte, subsemnatu' cu-al meu Golfulet, in spate, big guns, cele 2 BMW-uri de cate 2.0 fiecare.
Dupa ce ne-am chinuit cu vama Serbia si cu limitarile lor de viteza, ajungem la vama Muntenegru. Langa masina apare un strumf care incearca sa imi vanda ceva. Clar, ridic geamu si il intreb de rude :) Insista. Deschid: "Vinieta...obligheit" imi zice, cu-n ton de eunuc. 10 eur. Ii raspund "Mandatory, not obligate" Se uita la mine cu ochi de catelus si imi zice "No english" Ce kkt stai atunci in vama, dude?!! Platesc, ca e "obligheit".
Pedalam, pedalam, ajungem la tunel - alti bani, 2.5 euro ingana nenea de acolo. Bine frate, ce sa ii facem. Am aflat ulterior ca cica ar fi o scurtatura grozava, era totusi tunel de vreo 4 km prin munte. "Du-teeeeeeeeeeeee!" "Ce e?" ma intreaba Kimi. "Limita de 100km/h, prima de felul asta!" "Calc-o vere", cum zice Cosmin.
Ajungem pe "faleza", deja fetele-s ude, se vede mare, se vad statiunile, suntem ca pe pietre deja...sau cel putin asa credeam. Incepe coada de masini, incepe o ploaie de mergi numai cu stergatoarele la maxim, si asa, bara la bara, ajungem cu chiu si vai in Budva. Scrie mare...undeva in dreapta, ca daca nu esti atent, nu stii ca esti in statiune. Indicatii: "Prima intersectie, faceti dreapta, mergeti 4-500m pana la prima cladire galbena pe dreapta. Acolo e. Daca nu gasiti, intrebati de nush ce shop". Deja nu mai eram primu, baietii se descurca acum cu drumu, nu mai au nevoie de scout. Si totusi trec lejereanu pe langa prima cladire galbena, desi eu eram convins ca aia era. Era galbena, sa o poti remarca. Se convine si Viviana, 50m mai incolo, cand ii zice sirbu ca tocmai am trecut. Ne intoarcem cu nesimitire, vad ca nu are nimeni treaba in trafic, si cu greu intram in "parcarea privata". In asa fel incat Renault-ul din capat sa nu mai poata iesi decat daca iesim toate 3 masini. Dude, in prezentare scria parcare gratuita, nu ca tre sa las culoar. Soarta :D .
Ne intampina un sirb cu zambetul pe buze. E clar. Sunt probleme. Manca-mi-ai pleskavita. "there are some problems with the payments, your operator should have told you. Here, speak directly to him - Radu" Ei, e Radu, e ok atunci. Intr-adevar, ma sunase omul, sa-mi zica cum ca domnii de la Colibri nu au bunavoit sa tranfere banii ce i-am platit, si suntem pe cont propriu..Dar ne-a rezolvat o solutie temporara: platim o garantie de 100 eur per camera, lasam un act de identitate, si pana luni seara Colibri s-a angajat sa plateasca, daca nu, trimite Radu banii. Colegii-mi stramba din nas. Numa de probleme nu aveam chef dupa drumu asta naspa. Dar ce sa ii faci, lucram cu romani, baietii de la Colibri, am aflat ulterior, fac asta de la inceputul sezonului. De vis. Las ca cica au aparut si in media, asteptam insolventa. Dupa ce ai mers la pasul melcului 720km din Timisoara, respectiv 790 din Lugoj, numa sa te intinzi ai chef. Platim garantia, lasam cate un act, si ne primim camerele. Dupa o scurta rearanjare, ca sa fie bine pentru toata lumea, Oana cu Cosmin raman la camera 3, etaj 1, eu cu Kimi la 8, etaj 2, si trio-ul la camera 12, ultima de altfel. Este aer conditionat, este si satelit, reglam, merge, apa calda e in boiler, terasa cu vedere e, chicineta dotata - check. Si 2 paturi. Frate, paturile astea tari, ce moi sunt cand esti obosit... Scot camera, fac 2 poze la niste gagici misto de pe strada si injur ca n-am tele.
"Si acum ce facem?"
"Apa de mare si bere, my man, sau pivo, cum ii zic ei...inveti tu sirbeste imediat, numai sa vezi..."
[va urma]

2 comentarii:

Ovy spunea...

[erata] Viviana era gata, l-a asteptat pe Sergiu 20 de minute in fata blocului, Sergiu a intarziat ca nu ii erau gata snitelele. :D

Marius b. spunea...

Concediu " de vis " ati avut....